Transformările economice din ultimii ani au schimbat radical modul în care arată piața muncii. Meserii dispar, altele apar, iar competențele cerute evoluează constant. În acest context, formarea profesională și serviciile de ocupare devin instrumente esențiale pentru adaptarea forței de muncă. Organizațiile societății civile au capacitatea de a sprijini acest proces într-un mod flexibil și apropiat de nevoile reale ale oamenilor.

Spre deosebire de instituțiile mari, OSC-urile pot interveni rapid, pot testa soluții inovatoare și pot personaliza programele de sprijin. Ele identifică mai ușor barierele care îi împiedică pe oameni să se angajeze — lipsa calificării, accesul limitat la educație sau dificultățile sociale — și pot construi programe adaptate acestor realități.

În acest demers se înscrie și Centrul de excelenta pentru consolidarea capacitatii ONG-urilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale, proiect finantat din Fondul Social European+ prin programul Educatie si Ocupare 2021-2027 (COD PROIECT: 311837), care urmărește să întărească rolul organizațiilor în dezvoltarea de servicii relevante și eficiente.

Implicarea OSC în formarea profesională aduce un plus de diversitate în oferta educațională. De la cursuri de calificare și reconversie, până la ateliere de dezvoltare a competențelor digitale sau antreprenoriale, organizațiile pot crea contexte de învățare adaptate cerințelor actuale ale angajatorilor.

În același timp, serviciile de ocupare oferite de aceste organizații — consiliere profesională, orientare în carieră, mediere pe piața muncii — contribuie la creșterea șanselor de integrare profesională pentru persoane care altfel ar rămâne în afara sistemului.

Impactul nu se oprește la nivel individual. O forță de muncă mai bine pregătită înseamnă o economie mai competitivă și comunități mai stabile. Prin urmare, susținerea implicării OSC nu este doar o investiție în organizații, ci în viitorul pieței muncii.

Pe termen lung, colaborarea dintre sectorul public, mediul privat și societatea civilă poate genera un ecosistem în care învățarea continuă devine normalitate, iar adaptarea profesională nu mai este o excepție, ci o regulă.

Într-o lume în care schimbarea este singura constantă, organizațiile care contribuie la dezvoltarea competențelor devin actori-cheie ai progresului social și economic.